Este Sfântul Spirit (Duh) o persoană distinctă? Email

Pentru Dejan Andov şi mişcarea pe care o reprezintă

De la pneumatomahii şi arienii primelor secole şi până în zilele noastre, unii credincioşi şi-au imaginat că Spiritul Sfânt este nimic altceva decât o forţă sau influenţă impersonală, un fel de aer sau de putere. Dar oamenii aceştia nu s-au pus de acord asupra conceptului nici până astăzi. În unele cazuri, ei spun că Duhul Sfânt este o putere emanată din Dumnezeu, în alte cazuri că este suflarea lui Dumnezeu, alteori ei spun că este mintea (gândul) lui Dumnezeu, alteori susţin că Duhul este o prezenţă invizibilă a lui Dumnezeu, sau chiar că ar fi însuşi Dumnezeu sau Iisus Christos. 

Dar cum se face că Biblia se referă frecvent la puterea, mintea sau prezenţa lui Dumnezeu, folosind cuvintele obişnuite, iar Spiritul Sfânt ar fi nimic altceva, decât aceeaşi manifestare impersonală sau personală a lui Dumnezeu?

Primul fapt care ar trebui să atragă atenţia cititorilor este că în ambele testamentele ale Bibliei, Spiritul Sfânt (numit adesea şi Duhul lui Dumnezeu sau Duhul Domnului), este numit în mod simplu, „Duhul”. Este o prescurtare colocvială, care dovedeşte că în mediul religios era recunoscut ca o realitate distinctă. Termenii originali care s-au tradus cu „duh” sau „spirit” (רוח, πνεῦμα), însemnau, într-adevăr, şi vânt, suflare, forţă, stare sufletească, etc., dar nu trebuie să uităm că, aceiaşi termeni au fost folosiţi în Scriptură pentru a se referi la îngerii buni sau răi, în toate timpurile (1Rg 22:21; Ev 1:14 etc.). Îngerii sunt numiţi astfel, pentru că ei sunt entităţi care acţionează nevăzute, asemenea vântului, care poartă acelaşi nume. (Islamicii, de altfel, socotesc că Duhul Sfânt este îngerul „Gibrail”). 

Ca şi Duhul lui Dumnezeu, duhurile îngereşti sunt comparate uneori cu vântul şi cu focul (Ev 1:7). Duhul Sfânt este de asemenea metaforizat (sau „dramatizat”, în mod didactic, Ioan 20:22) ca suflare sau duh, aşa cum Christos este numit Cuvântul (Ps 33:6; 147:18; 2S 23:2). Dar figurile literare, retorice, poetice ale autorilor Bibliei, nu trebuie să ne deruteze până acolo încât să credem că Duhul ar fi doar o suflare, sau o forţă impersonală. 

Există citate biblice în care cineva poate înţelege Duhul fie ca entitate personală, fie ca entitate impersonală sau ca înţelepciunea lui Dumnezeu. Acestea nu pot fi argumente decisive de o parte sau de alta. Manuscrisele originale nu fac distincţia dintre substantive comune şi substantive proprii, deoarece nu folosesc majuscule:

’Am putea, oare, să găsim un asemenea om ca acesta, care să aibă în el Duhul (sau : duhul) lui Dumnezeu?’ ” (Gen 41:38) 

Versetul de mai sus nu precizează dacă Duhul/duhul lui Dumnezeu dăruit lui Iosif era o personalitate divină distinctă, sau era pur şi simplu gândul sau înţelepciunea lui Dumnezeu. Sunt foarte multe asemenea afirmaţii de unde nu se poate trage nici o concluzie dogmatică. Dar există multe alte declaraţii biblice care arată că Duhul/Spiritul Sfânt trebuie înţeles ca o personalitate (sau individualitate, sine) care are voinţă şi calităţi sufleteşti proprii. El face declaraţii prin darul profeţiei. Dacă ar fi nedeosebit de Tatăl şi de Fiul, de ce nu ni se spune că Tatăl sau Fiul sau simplu, Dumnezeu a vorbit; de ce se afirmă că Duhul vorbeşte ?

„Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă....” (1Ti 4:1 CNS)

Deaceea, cum zice Duhul Sfânt: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui (Ev 3:7)

Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce [Duhul] a zis: (Ev 10:15 ) ,Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul...” (Ev 10:15-16)

„Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Christos, care era în ei, când Acesta vestea ” (1 Pt 1:11)

Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul.” (1Jn 5:6)

„Cine are urechi, să asculte ce zice bisericilor Duhul” (Rev 2:7.11.17.29; 3: 6.13.22)

„ ’Da’, zice Duhul” (Rev 14:13);  „Şi Duhul şi Mireasa zic: ’Vino!’”  (Rev 22:17)

„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (In 14:26)

„Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite dela Tatăl, adică Spiritul Adevărului, care vine dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine.”  (In 15:26)

Duhul este un SINE distinct de Tatăl şi de Fiul, dar una cu Aceştia, deoarece El îi vrea pe oameni pentru Sine:

Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noine vrea cu gelozie pentru Sine.” (Iac 4:5)

„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da UN ALT MÂNGÂIETOR, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Spiritul Adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.” (In 14:16-17)

Locuirea Duhului în noi este prin intermediul Duhului pe care ni „L-a dat”. Nu este vorba despre un duh care ar fi doar o extensie a prezenţei Tatălui sau a Fiului, sau o influenţă impersonală care adie peste noi. Nu este însuşi Iisus Christos, cum afirmă unii:

„Şi pentru că suntem fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: ,,Abbá” (,,Tată!”) Gal 4:6.

„v-au vestit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer...”  (1Pt 1:12)

„Şi cunoaştem că El rămîne în noi prin Duhul, pe care ni L-a dat.” (1Jn 3:24)

Duhul Sfânt conduce El Însuşi, ca personalitate distinctă, lucrarea lui Dumnezeu, cu rol de iniţiativă, consiliere şi decizie:

 „Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis, [precum] şi Duhul Său” (Is 48:16 NTL; Trad. Jubiliară). După textul ebraic: ורוחו = wə-Rûħô („şi Spiritul Său”; sau: „adică Duhul Lui”); LXX (ΚΑI ΤO ΠΝΕYΜΑ ΑYΤΟY), VUL (ET SPIRITVS EIVS); CJB, GNV, NAB, NAS, NKJ, NRS etc. („and his Spirit”), LUT („und sein Geist”), HUN (és az ő lelkét. (Isa 48:16 HUN).

„Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia” (FA 13:4)

„Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: [....] Eu i-am trimis." (FA 10:19-20 ἐγὼ ἀπέσταλκα αὐτούς).

„N-am fost noi călăuziţi de acelaşi Spirit, şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?” (2Cor 12:18)

„Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi altă..” (FA 15:28)

„Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia...". (FA 16:6)

„...dar Duhul lui Iisus nu le-a dat voie." (FA 16:7)

Duhul Sfânt are calităţi personale evidente. Poate fi batjocorit, întristat, se poate ajunge la o stare de ostilitate cu El, poate fi minţit, blasfemiat, se poate păcătui de moarte împotriva Lui. 

„....va batjocori pe Duhul harului...?” Ev 10:29

„Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel sfânt; iar EL li s-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor.” (Is 63:10) 

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Ef 4:30) 

,Anania, cum de ţi-a umplut Satana inima, ca să minţi pe Duhul Sfânt...? ... N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” (FA 5:3-4)

„De aceea vă spun, orice păcat şi orice blasfemie vor fi iertate oamenilor; dar blasfemia faţă de Duhul Sfânt nu le va fi iertată.”  (Mt 12:31; Mc 3:29). „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” (Mt 12:32).

Dacă orice păcat poate fi iertat, chiar şi împotriva lui Christos, cum poate cineva să păcătuiască de neiertat împotriva Duhului Sfânt, dacă Acesta nu ar avea o personalitate proprie, ca şi Christos? Orice fel de păcat, este împotriva lui Dumnezeu. Dar pentru că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său ca să salveze lumea (In 3:17), neascultarea Evangheliei este păcat împotriva Fiului şi este mult mai grav (vezi şi Ex 23:21 „El nu vă va ierta răzvrătirea”). Totuşi, Iisus a iertat şi pe cei care au păcătuit împotriva Lui şi le-a mai oferit şanse. Dar cine păcătuieşte împotriva Duhului, nerecunoscându-L, atribuind Satanei lucrarea Lui, nu poate fi iertat. Tatăl ne mântuieşte prin Fiul, iar Fiul ne mântuieşte prin Duhul Sfânt. Dacă respingem Duhul, nu există Altcineva să ne aducă la Dumnezeu. Duhul deci este o altă personalitate divină decât Fiul.

JR mi-a atras atenţia astăzi asupra pasajului din Ioan 16:14. "El [Duhul Sfânt] Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi." Dacă este Cineva care Îl proslăveşte pe Christos, cum poate Acesta să fie Însuşi Christos?

Multe alte dovezi în favoarea personalităţii Sfântului Duh există în Scriptură. Oricine mai are sugestii este binevenit. 

Ultima actualizare în Vineri, 20 Iulie 2012 01:43
 

Comentarii 

 
0 #1 amanecersuave 20-11-2010 23:24
I am speachless! God bless you always! asta da feedback! keep going!
 
 
0 #2 RDM 21-11-2010 08:44
Citez pe amanecersuave:
I am speachless! God bless you always! asta da feedback! keep going!

Subscriu deplin.
 
 
-1 #3 Dejan 24-11-2010 17:12
Citat:
Dacă ar fi nedeosebit de Tatăl şi de Fiul, de ce nu ni se spune că Tatăl sau Fiul sau simplu, Dumnezeu a vorbit; de ce se afirmă că Duhul vorbeşte ?


Capitolul unu din Apocalipsa se termina cu urmatoarele cuvinte:

"Scrie dar lucrurile, pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele. Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sunt şapte Biserici." Apoc. 1, 19.20

Cine este Cel care vorbeste? Versetul 13 ne arata clar ca aceasta este Isus. Acuma capitolul doi incepe:

Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur"
Cel care vorbeste lui Ioan si ii spune ce sa scrie este Isus. Dar in versetul 7 ni se spune ca Duhul este Cel care vorbeste:
"Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”
Este clar ca Duhul este Isus Hristos. Aceasta este de acord si cu 2 Cor. 3, 17 unde scrie ca "Domnul este Duhul".
 
 
-1 #4 Dejan 24-11-2010 17:26
FLORIN LAIU: Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce [Duhul] a zis: (Ev 10:15 ) ,Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul...” (Ev 10:15-16)"

DEJAN:

Cititi Jeremia 31, 31-34 si veti vedea ca acolo ni se spune ca Domnul este Cel care vorbeste. Cine este El?
Ellen White a scris:
"Dupã pãcatul lui Adam, Domnul nu a mai vorbit direct omului; neamul omenesc a fost dat în mâinile lui Hristos si TOATA legãtura cu omenirea s-a tinut prin El." FE 238
Dupa caderea in pacat singurul care a comunicat cu omenirea a fost Domnul Isus Hristos. Daca Duhul Sfant este o FIINTA separata de Isus cum spuneti si vedem ca sunt versete care spun ca si El (Duhul) a comunicat cu oamenii, atunci acest citat e o erezie!
Iata inca cateva citate unde sora White clar spune ca numai Domnul Hristos a comunicat cu omenirea:

"Concepţiile Sale cu privire la adevăr şi puterea Sa de a se împotrivi ispitei erau în conformitate cu acel Cuvânt, scris de bărbaţii cei sfinţi, inspiraţi chiar de El (Hristos).” (Princiipile fundamentale ale educatiei, pag. 440)
El Însuşi a inspirat pe profeţi să scrie despre El.” (RH, 7 iulie, 1896)

Oare se contrazice Biblia cu Ellen White când zice că: “oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfînt” 2 Pet. 1: 21?
Nu! Adevărul este simplu dacă studiem cu atenţie:

“Cine decât Isus Hristos, prin Spiritul şi puterea Sa divină, a condus stilourile istoricilor sacri pentru ca lumii să-i fie prezentat raportul preţios al cuvintelor şi faptelor lui Isus Hristos?” (Marturii selectate vol. 3, pag. 137)

Cine este Duhul? Este Duhul si puterea lui Isus Hristos!

ACEST CITAT ESTE CEL MAI CLAR DESPRE CINE ESTE DUHUL:

„Împovărat de natura umană, Hristos nu putea să fie în fiecare loc în mod personal; de aceea era în interesul lor ca El să-i părăsească, să meargă la Tatăl Său, şi să trimită Spiritul pentru a fi succesorul Său pe pământ. Spiritul Sfânt este El Însuşi dezbrăcat de personalitatea umanităţii, şi astfel independent. El se putea prezenta pe Sine ca prezent în toate locurile prin Spiritul Său, ca Omniprezent ...” (14MR, pag. 23,24.)
 
 
-1 #5 Dejan 24-11-2010 17:44
Citat:
Duhul Sfânt are calităţi personale evidente. Poate fi batjocorit, întristat, se poate ajunge la o stare de ostilitate cu El, poate fi minţit, blasfemiat, se poate păcătui de moarte împotriva Lui.


Duhul nostru la fel are calitati personale:

" În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul îi era tulburat, şi i-a pierit somnul." Daniel 2:1
Duhul lui Nebucadenatar era TULBURAT.
"Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem; mă gîndesc adînc în mine, şi mi se mîhneşte duhul." Ps. 77: 3
Duhul lui Asaf a fost MAHNIT.

"Dar când i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie" Daniel 5:20
Duhul lui Nebucadenatar a fost IMPIETRIT DE MANDRIE.

Sunt multe versete care spun ca duhul omenesc are calitati personale la fel ca si Duhul lui Dumnezeu. De aceea duhul unui om este o personalitate la fel ca si Duhul lui Dumnezeu este o personalitate. Cel mai clar verset care ne arata ca Duhul lui Dumnezeu nu este o alta FIINTA separata de Dumnezeu probabil este 1 Cor. 2, 11:

"În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu."

Aceste verset ne arata ca ce este pentru un om duhul lui acesta este pentru Dumnezeu Duhul Lui. Inca o data observati ca duhul omului are o calitate personala de a cunoaste cea ce arata ca duhul nostru este o personalitate si nu o putere sau energie impersonala. La fel si Duhul lui Dumnezeu are aceasta calitate personala de a cunoaste pentru ca El este o personalitate.
 
 
+1 #6 Dejan 24-11-2010 18:03
Citat:
„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da UN ALT MÂNGÂIETOR, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Spiritul Adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.” (In 14:16-17)


Despre acest verset cititi va rog aici:

http://www.swordofelijah.com/articole/mangaietorul.pdf
 
 
+1 #7 Dejan 24-11-2010 18:10
Despre Persoana Duhului Sfant citit aici (articolul este prealung ca sa-l postez aici):

http://www.swordofelijah.com/romanian/PERSOANA%20DUHULUI.pdf
 
 
0 #8 Q_______ 24-11-2010 18:58
Dejan

Trec peste aspectele pe care le-am discutat si rasdiscutat ca nu are rost.

Te intreb din nou, in legatura cu enormitatea pe care ai afirmat-o mai sus referitor la duhul lui Nebucadnetar si in speta duhul omului.

Intrebare :cand Biblia spune ca duhul lui Nebucadnetar ii era tulburat, vrea sa ne trasmita de fapt ideea ca de fapt Nebucadnetar era bine mersi si doar duhul ii era tulburat?

In fiecare om exista 2 personalitati sau mai multe? Eu am o personalitate, si duhul meu are alta personalitate distincta?

Nu omule, duhul meu nu are nici o personalitate, EU AM O PERSONALITATE, SI TU AI O PERSONALITATE. O persoana are o personalitate si atat. In cazul lui nebucadnetar e pur si simpu vorba de o exprimare arhaica. E ca si cum am zice ca azi, ca omul era ingandurat, tulburat, nu reusea sa isi adune gandurile.

Daca Dumnezeu este persoana are personalitatea lui, individualitate a lui, daca Duhul este o persoana, o individualitate acela are personalitatea lui! Dumnezeu nu isi trimite personalitatea la plimbare.

Eu inca ma minunez cum e posibil sa nu vezi lucrurile astea care nu tin nici de teologie nici de stiinta ci de bun simt, te simpla folosire a creierului.

Cat despre explicatiile cu alt mangaietor faci niste erori de logica de pur si simplu mie lehamite sa mai scriu. Nu vei intelege. Cine a vrut a inteles deja.
 
 
+1 #9 Q_______ 24-11-2010 18:59
Daca o persoana in sensul normal al cuvantului nu reprezinta personalitatea altei persoane nu ai nici un motiv sa rastalmacesti cuvantului persoana ca sa iti iasa ce vrei tu in dreptului Duhului Sfant. Persoana aici pe pamantul asta in limbajul omenesc nu e egal cu personalitate oricat ai vrea tu asta.

Persoana are o personalitate a sa intrinseca. Persoana nu este personalitate.
 
 
+1 #10 Florin Lăiu 24-11-2010 21:33
Dragă Dejan,

Ai dreptate că şi "duhul" nostru este adesea înzestrat cu calităţi personale, fiindcă uneori este sinonim cu "sufletul" nostru (persoana noastră).
Dar când este vorba de duhul meu sau al lui Nebucadneţar, trebuie întotdeauna precizat că este al meu, sau al lui Nebucadneţar. Când însă este scris simplu DUHUL SFÂNT (al cui?) sau DUHUL (al cui?), nu poţi spune că acolo, DUHUL s-ar referi la persoana Tatălui (sau a Fiului!). La care din ele se referă? Absurd!

Ai găsit undeva expresia că cineva a păcătuit împotriva duhului lui X?
Textul la care tu faci referinţă nu explică natura Duhului, ci vorbeşte despre El folosind metafora duhului omenesc. La fel ca atunci când se spune că Christos este Cuvântul lui Dumnezeu. Este un titlu metaforic, deoarece Iisus nu este doar vorba lui Dumnezeu, ci o persoană distinctă deofiinţă cu Tatăl, o expresie a voinţei Lui, aşa cum şi cuvântul meu este exprimarea şi onoarea mea.

Nu este cinstit să luăm o expresie metaforică în sens propriu, iar exprimările clare, proprii, mult mai multe, să le forţăm ca să se înţeleagă metaforic.

Duhul Sfânt nu este personalitatea Tatălui sau a Fiului, ci o entitate personală distinctă, un Sine distinct. Este corect să spunem persoană, doar că eu mă feresc de acest termen, deoarece în limbajul popular, persoana este imaginată ca având un trup, sau cel puţin o înfăţişare. În realitate, calităţile personale esenţiale sunt cele sufleteşti şi spirituale. O persoană este un EU diferit de alt EU. De aceea am folosit şi termenul "personalitate", individualitate , în acelaşi sens.
 
Contact direct online:
Florin Lãiu

Autentificare