Ellen Gould White (născută Harmon) (26 Noiembrie 1827 – 16 Iulie 1915) a fost o pioneră creştină americană, implicată în fondarea mişcării adventiste  sabatare (1844-1863), care stă la baza Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

Credincioşii adventişti recunosc în mod oficial pe Ellen White ca o persoană cu charisma sau spiritul profeţiei (Ap 12:17; 19:10). Ea însă nu şi-a asumat niciodată acest titlu, deoarece, pe deoparte, activitatea ei a cuprins mai mult decât se aşteaptă de la un profet, iar pe de altă parte, considera că denumirea de profet era compromisă grav printre contemporani. Din acest motiv, ea se referea la sine ca „sol al lui Dumnezeu", afirmând însă originea divină a mesajelor primite prin viziuni. Pe lângă cristocentrismul lor specific, scrierile ei au la bază teologia adventistă specifică a marelui conflict cosmic, universal, dintre bine şi rău, dintre Christos şi Satan. Ellen White a fost cel mai tradus autor american de non-ficţiune. Scrierile ei acoperă subiecte de teologie, evanghelizare, stil de viaţă, educaţie şi sănătate. Ea a promovat construirea de şcoli şi centre medicale. A scris mai mult de 5000 de articole în periodice şi 40 de cărţi. Astăzi, incluzând compilaţiile celor 50.000 de pagini de manuscrise, există peste 100 de titluri disponibile în engleză. Unele din cele mai populare cărţi sunt Calea către Hristos, Hristos lumina lumii şi Tragedia veacurilor (Marea luptă). Continuare...