Ge 2:1 Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pâmîntul, şi toatâ oştirea lor. 

Ge 2:2 În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfîrşit lucrarea, pe care o fâcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toatâ lucrarea Lui pe care o fâcuse.

Ge 2:3 Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru câ în ziua aceasta S-a odihnit de toatâ lucrarea Lui, pe care o zidise şi o fâcuse.

Ge 2:4 Iatâ istoria cerurilor si a pâmîntului, cînd au fost fâcute.

Mt 24:20 Rugaţi-vâ ca fuga voastrâ sâ nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.

Is 66:22 Câci dupâ cum cerurile cele noi, şi pâmîntul cel nou, pe care le voi face, vor dâinui înaintea Mea – zice Domnul – asa va dâinui şi sâmînţa voastrâ şi numele vostru.

Is 66:23 În fiecare lunâ nouâ şi în fiecare Sabat, va veni orice fâpturâ sâ se închine înaintea Mea, – zice Domnul. -


>SABATUL este SEMNUL care aratâ CINE e D-zeul tâu.

Ezc 20:12 Le-am dat şi Sabatele Mele, sâ fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca sâ ştie câ Eu sînt Domnul, care-i sfinţesc.

Ezc 20:20 Sfinţiţi Sabatele Mele, câci ele sînt un semn între Mine şi voi, ca sâ ştiţi câ Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru!"


Ex 16:23 Si Moise le-a zis: "Domnul a poruncit asa. Mîine este ziua de odihnâ, Sabatul închinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert, si pâstrati pînâ a doua zi dimineata tot ce va râmînea!"


Ex 31:13 "Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: "Sâ nu care cumva sâ nu tineti sabatele Mele, câci acesta va fi între Mine si voi, si urmasii vostri, un semn dupâ care se va cunoaste câ Eu sînt Domnul, care vâ sfintesc.

Ex 31:14 Sâ tineti Sabatul, câci el va fi pentru voi ceva sfînt. Cine îl va câlca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului sâu.

Ex 31:15 Sâ lucrezi sase zile; dar a saptea este Sabatul, ziua de odihnâ, închinatâ Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea.

Ex 31:16 Copiii lui Israel sâ pâzeascâ Sabatul, prâznuindu-l, ei si urmasii lor, ca un legâmînt necurmat.

Ex 31:17 Aceasta va fi între Mine si copiii lui Israel un semn vesnic; câci în sase zile a fâcut Domnul cerurile si pâmîntul, iar în ziua a saptea S-a odihnit si a râsuflat."

Ex 31:18 Cînd a isprâvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele douâ table ale mârturiei, table de piatrâ, scrise cu degetul lui Dumnezeu.


>Care era "ziua Domnului" ? În ce zi se închina Domnnul Isus Hristos ?

>Şi Domnul Isus & Pavel aveau "obiceiul" de a se aduna în SABAT:

Ap 1:10 În ziua Domnului eram în Duhul. Si am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trîmbite.

Lc 4:14 Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea, şi I s-a dus vestea în tot ţinutul de primprejur.

Lc 4:15 El învâţa pe oameni în sinagogile lor, şi era slâvit de toţi.

Lc 4:16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, dupâ obiceiul Sâu, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogâ. S-a sculat sâ citeascâ,


FA 17:2 Pavel, dupâ obiceiul sâu, a intrat în sinagogâ. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,


FA 13:13 Pavel şi tovarâşii lui au pornit cu corabia din Pafos, şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despârţit de ei, şi s-a întors la Ierusalim.

FA 13:14 Din Perga şi-au urmat drumul înainte, şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogâ şi au sezut jos.


FA 13:42 Cînd au ieşit afarâ, Neamurile i-au rugat sâ le vorbeascâ şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.

FA 13:44 În Sabatul viitor, aproape toatâ cetatea s-a adunat ca sâ audâ Cuvîntul lui Dumnezeu.


FA 16:13 În ziua Sabatului am ieşit afarâ pe poarta cetâţii, lîngâ un rîu, unde credeam câ se aflâ un loc de rugâciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltâ.


FA 17:2 Pavel, dupâ obiceiul sâu, a intrat în sinagogâ. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,

FA 17:4 Unii din ei, şi o mare multime de Greci temâtori de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.

FA 17:5 Dar Iudeii care nu crezuserâ, de pizmâ, au luat cu ei nişte oameni fârâ câpâtîi din mulţime, au fâcut gloatâ, şi au întârîtat cetatea. S-au nâpustit asupra casei lui Iason, şi câutau pe Pavel şi pe Sila, ca sâ-i aducâ afarâ la norod.


FA 18:4 Pavel vorbea în sinagogâ în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci.


>Care este Ziua cu nr-ul 7:

Mr 15:37 Dar Isus a scos un strigât tare, şi Şi-a dat duhul.

Mr 15:38 Perdeaua dinlâuntrul Templului s-a rupt în douâ de sus pînâ jos.

Mr 15:39 Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, cînd a vâzut câ Şi-a dat astfel duhul, a zis: "Cu adevârat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!"

Mr 15:40 Acolo erau şi nişte femei, care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome,

Mr 15:42 Cînd s-a înserat – fiindcâ era ziua Pregâtirii, adicâ, ziua dinaintea Sabatului, –

Mr 15:43 a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vazâ al soborului, care şi el astepta Împârâţia lui Dumnezeu. El a îndrâznit sâ se ducâ la Pilat ca sâ cearâ trupul lui Isus.

Mr 15:46 Şi Iosif a cumpârat o pînzâ subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfâşurat în pînza de in, şi L-a pus într-un mormînt sâpat în stîncâ. Apoi a prâvâlit o piatrâ la uşa mormîntului.

Mr 15:47 Maria Magdalina şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.

Mr 16:1 Dupâ ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpârat miresme, ca sâ se ducâ sâ ungâ trupul lui Isus.

Mr 16:2 În ziua dintîi a sâptâmînii, s-au dus la mormînt dis-de-dimineaţâ, pe cînd râsârea soarele.

Mr 16:3 Femeile ziceau una câtre alta: "Cine ne va prâvâli piatra de la uşa mormîntului?"

Mr 16:4 Şi cînd şi-au ridicat ochii, au vâzut câ piatra, care era foarte mare, fusese prâvâlitâ.

Mr 16:5 Au intrat în mormînt, au vâzut pe un tinerel sezînd la dreapta, îmbrâcat într-un vesmînt alb, şi s-au înspâimîntat.

Mr 16:6 El le-a zis: "Nu vâ înspâimîntaţi! Câutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost râstignit: a înviat, nu este aici; iatâ locul unde îl puseserâ.

Mr 16:7 Dar duceţi-vâ de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, câ merge înaintea voastrâ în Galilea: acolo îl veţi vedea, cum v-a spus."

Mr 16:8 Ele au ieşit afarâ din mormînt, şi au luat-o la fugâ, pentru câ erau cuprinse de cutremur şi de spaimâ. şi n-au spus nimânui nimic, câci se temeau.

Mr 16:9 Isus, dupâ ce a înviat, în dimineaţa zilei dintîi a sâptâmînii, S-a arâtat mai întîi Mariei Magdalinei, din care scosese şapte draci.


Lc 23:53 L-a dat jos de pe cruce, L-a înfâşurat într-o pînzâ de in, şi L-a pus într-un mormînt nou, sâpat în piatrâ, în care nu mai fusese pus nimeni.

Lc 23:54 Era ziua Pregâtirii, şi începea ziua Sabatului.

Lc 23:55 Femeile, care veniserâ cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au vâzut mormîntul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,

Lc 23:56 s-au întors, şi au pregâtit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, dupâ Lege.

Lc 24:1 În ziua întîi a sâptâmînii, femeile acestea, şi altele împreunâ cu ele, au venit la mormînt dis-de-dimineaţâ, şi au adus miresmele, pe care le pregâtiserâ.

Lc 24:2 Au gâsit piatra râsturnatâ de pe mormînt,

Lc 24:3 au intrat înlâuntru, şi n-au gâsit trupul Domnului Isus.

Lc 24:4 Fiindcâ nu ştiau ce sâ creadâ, iatâ câ li s-au arâtat doi bârbaţi, îmbrâcaţi în haine strâlucitoare.

Lc 24:5 Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pâmînt. Dar ei le-au zis: "Pentru ce câutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?

Lc 24:6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vâ aminte ce v-a spus pe cînd era încâ în Galilea,

Lc 24:7 cînd zicea câ Fiul omului trebuie sâ fie dat în mîinile pâcâtoşilor, sâ fie râstignit, şi a treia zi sâ învieze."

Lc 24:8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.


În Ex cap.16, înainte de darea Legii la Sinai, cînd le-a dat mana, ei deja tineau Sabatul ! Deci Sabatul nu a fost scris la Sinai.


Iac 2:10 Câci, cine pâzeste toatâ Legea, si greseste într-o singurâ poruncâ, se face vinovat de toate.

Iac 2:11 Câci, Cel ce a zis: "Sâ nu preacurvesti", a zis si: "Sâ nu ucizi". Acum, dacâ nu preacurvesti, dar ucizi, te faci câlcâtor al Legii.


Mr 2:27 Apoi le-a zis: "Sabatul a fost fâcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;

Mr 2:28 asa câ Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului."


Ap 14:7 El zicea cu glas tare: "Temeti-vâ de Dumnezeu, si dati-I slavâ, câci a venit ceasul judecâtii Lui; si închinati-vâ Celui ce a fâcut cerul si pâmîntul, marea si izvoarele apelor!"

Ge 2:1 Astfel au fost sfîrsite cerurile si pâmîntul, si toatâ ostirea lor.

Ge 2:2 În ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfîrsit lucrarea, pe care o fâcuse; si în ziua a saptea S-a odihnit de toatâ lucrarea Lui pe care o fâcuse.

Ge 2:3 Dumnezeu a binecuvîntat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru câ în ziua aceasta S-a odihnit de toatâ lucrarea Lui, pe care o zidise si o fâcuse.

Ge 2:4 Iatâ istoria cerurilor si a pâmîntului, cînd au fost fâcute.

Ex 20:8 Adu-ti aminte de ziua de odihnâ, ca s-o sfintesti.

Ex 20:9 Sâ lucrezi sase zile, si sâ-ti faci lucrul tâu.

Ex 20:10 Dar ziua a saptea este ziua de odihnâ închinatâ Domnului, Dumnezeului tâu: sâ nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tâu, nici fiica ta, nici robul tâu, nici roaba ta, nici vita ta, nici strâinul care este în casa ta.

Ex 20:11 Câci în sase zile a fâcut Domnul cerurile, pâmîntul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnâ si a sfintit-o.



Lc 6:46 De ce-Mi ziceti: "Doamne, Doamne!" si nu faceti ce spun Eu?


Ezc 22:31 Îmi voi vârsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mîniei Mele, si le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu."

Ezc 22:26 Preotii lui calcâ Legea Mea si Îmi pîngâresc lucrurile Mele sfînte, nu fac nici o deosebire între ce este sfînt si ce nu este sfînt, nici nu învatâ pe oameni sâ facâ deosebire între ce este necurat si ce este curat, îsi întorc ochii de la Sabatele Mele, si sînt pîngârit în mijlocul lor.


Sabatul este pt TOTi oamenii:

Is 56:6 Si pe strâinii, care se vor lipi de Domnul ca sâ-I slujeascâ, si sâ iubeascâ Numele Domnului, pentru ca sâ fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pâzi Sabatul, ca sâ nu-l pîngâreascâ, si vor stârui în legâmîntul Meu,

Is 56:7 îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, si-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugâciune. Arderile lor de tot si jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, câci Casa Mea se va numi o casâ de rugâciune pentru toate popoarele."

Pv 30:5 Orice cuvînt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.

Pv 30:6 N-adâuga nimic la cuvintele Lui, ca sâ nu te pedepseascâ, si sâ fii gâsit mincinos.

Ap 22:18 Mârturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta câ, dacâ va adâuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adâuga urgiile scrise în cartea aceasta.

Ap 22:19 Si dacâ scoate cineva ceva din cuvintele cârtii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfîntâ, scrise în cartea aceasta."